7500, iar despre tine

The story, pe scurt: Anul trecut scriam asta, asemăntor unui copil micut, blegut, dar care voia și el în excursie cu cei mari: https://leliagrigore.wordpress.com/2016/07/17/7500.

Pentru cei care nu aleagă și nu au nici cea mai vagă idee despre acest concurs: 7500 e un concurs de alergare montană, dificil, care presupune, la secțiunea hobby, parcurgerea unei distanțe de 45 km în 14 ore împreună cu un coechipier (e un concurs de echipă). Practic, la hobby, se urcă de două ori la Vârful Omu parcurgând două trasee diferite.

Anul acesta voi fi la start, împreună cu Iulian, în #BucuriaAlergăriiTeam, căuia îi mulțumesc, încă o dată, pentru încredere.  Deși de anul trecut și până acum am mai alergat câteva concursuri  (de departe, cel mai dificil fiind Retezat Sky Race), tot nu aș putea spune că aș avea experiență în alergarea montană.

De fapt, numai formularea în sine mă face să râd.

Cert este că în ceea ce privește 7500 a existat și există dorința de a-l alerga/merge/parcurge. Îmi doresc mult să îl terminăm cu bine și să reușim să ne încadrăm în timpii intermediari. Îmi doresc medalia și mi-o doresc întreagă 🙂

Am început pregătirea pentru 7500 Marathon cu o urcare de la Gura Diham la Cabana la Prepeleac, Cabana Mălăiești, Cabana Diham, acum câteava săptămâni.

Duminică am mers/alergat pe alocuri iar pe o una dintre secțiunile de traseu La Pestera -Cabana Omu. Poze, mai jos.

 

Advertisements

Două de “prima dată” 

Nu stiu care ar trebui sa fie titlul acestei postari, care se refera in mare parte la experienta Retezat Sky Race.

Si nici nu prea stiu cu ce anume sa incep, asa ca o sa incep cu esenta: a fost prima cursa la care nu am trecut linia de finish si a fost prima cursa la care mi -a fost, in sensul cel mai profund al cuvantului, frica.

Povestea cursei ar fi cam aceasta: prima parte a cursei a fost fascinanta, au fost multe provocari, au fost multe momente in care m-am oprit si m-am minunat de cat de frumos e muntele ( si inca ma mai minunez rememorand).

Am aflat ca pot merge pe creasta muntelui, am aflat ca pot escalada laterala muntelui vazand golul de langa. M -am descurcat binisor, nu m-am oprit, nu mi -a fost frica de inaltime si m-am descurcat bine cu teama rationala, ce vine din constientizarea pericolului.

Am reusit sa fac timpii intermediari, am coborat binisor, mai m-a durut putin genunchiul, dar, per ansamblu, m-am simtit foarte bine si m-am bucurat de cursa.

Dupa cabana Buta am decis, desi am avut o oarecare indoiala, sa urc pe Custura. Am aflat ca vremea e acceptabila, se poate urca si am pornit usurel in alergare.

Am avut o portiune de urcare prin padure si apoi am iesit in zona de gol alpin (cred a asa se numeste), o zona de urcare catre varf fara vegetatie, cu relief exlusiv pietros.

Vantul batea tare si initial am crezut ca ploua, insa era grindina. O grinda care, in combinatie cu vantul, te lovea aproape dureros. Nu stiu cand s-a intetit, dar imi amintesc ca efectiv nu mai vedeam bine si simteam ca ma destabilizez din cauza vantului.

Mi se parea ca in jur e doar ceata si hau, iar la un moment dat am realizat ca am inceput sa tremur. Sa tremur bine, as putea spune (ulterior, am aflat ca si buzele erau in trend – un movaliu-vinetiu corespunzator).

Am ramas putin in spatele grupului cu care alergasem si am sesizat ca eram singura, intre un imens de pietre ude, cu vant puternic si gheata venind din toate partile.

Mi -a fost teama, de fapt, ce teama, mi-a fost fricaaaaa. Frica, de -a dreptul. M-am ghemuit pentru a ma adaposti langa pietre, dar senzatia era ca nu am unde sa ma ascund.

Stiam ca mai am cativa alergatori in spate, insa era clar ca nu puteam tipa si nici nu vedeam bine, din cauza grindinei. Celor din fata le-am facut la un moment dat cu mana, in incercarea de a le spune sa se opreasca si sa ma astepte, insa nu cred ca m-au vazut sau ca aveau cum sa ma vada.

Ghemuita langa pietre, am vazut 2 alergatori venind spre mine. M-am ridicat si le-am spus ca nu mai plec de langa ei. Si asa s-au pricopsit cu mine pe capul lor, iar prezenta mea nu era chiar cea mai agreabila atunci. Cu toate astea, desi situatia era una de criza, au avut grija si de alta persoana, in afara de cea proprie, fara sa ma cunoasca. Se spune ca pe munte nu lasi pe nimeni in spate, iar acum am vazut ce insemana asta 🙂

Ulterior, a venit Salvamontul, ne-a adunat pe toti cei care ne aflam in drum spre varf si am coborat impreuna spre Cabana Buta, luptandu -ne cu vantul si grindina pana am ajuns in zona cu vegetatie.

Tare mult le multumesc alergatorilor ce m-au recuperat de acolo, Stefan si Adrian pe numele lor,  celor din grupul cu care am coborat, Salvamontului (ne -au dat paturi si ceai la cabana Buta) si Jandarmeriei montane.

A fost prima cursa la care nu am trecut linia de finish, tare ciudat sentiment..dar mi -am promis ca o voi trece anul viitor.

Pana atunci, Retezatul ramane in memorie ca primul munte pe a carui creasta am alergat, dar si ca muntele care mi-a aratat ce aproape suntem cateodata de cer, la propriu si la figurat.

Evident, thanks #bucuriaalergariisuperteam, fara voi nu ar fi fost vreodata alergare la inaltime :). Iulian, multumim pentru aripi. Imi pare rau ca v-am creat emotii; de fapt, e tare placut sentimentul de a stii ca jos te asteapta echipa ta, mai ales atunci cand ai trait senzatia ca nu mai ajungi teafar pana acolo.

Start Now- pentru comunitatea prahoveană

Asociația Start Now (www.start-now.ro) este un vis dezvoltat cu doi prieteni buni, Iulian Șerban și Sorin Prahoveanu- ambii cu mult mai multă experiență în domeniu.

Încerc însă să compensez faptul c[ sunt la inceput de drum în domeniul acesta prin energia și perseverența pe care le aloc acestui vis, în care cred foarte tare.

START NOW reprezintă un proiect amplu, care deja înglobează alte proiecte, inițiate și crescute de Iulian, președintele Asociației- grupul Bucuria alergării (mai multe detalii aici ),  11even Experiences.

Deși Asociația are doar câteva luni de „viață”, avem deja în desfășurare două proiecte importante: Semimaratonul Bucuriei – Urlați și organizarea pentru primul an la Ploiești, ca organizator local- a  celui mai mare festival dedicat mișcării de toate tipurile, în aer liber- Bucurie în mișcare – 19-21 mai – Ploiești, Parcul Tineretului ( mai multe detalii aici).

Am organizat, chiar în perioada în care ne înființam, primul episod al campaniei- „Bucuria alergării- Bucuria cititului” – o campanie de strângere de cărți pentru dotarea bibliotecii Şcolii gimnaziale Poienarii Apostoli ( despre care  am scris aici).Vor veni curând și următoarele episoade- alte școli din Prahova vor primi donațiile noastre pentru ca elevii să se bucure de citit.

Scriind,  sesisez ca patru dintre proiecte au în comun cuvântul „bucurie”.

E o bucurie pentru noi să dezvoltăm proiecte pentru comunitate – nu e ceva ce spun doar de dragul de a o spune sau pentru că sună bine – creşterea unui proiect care va aduce bucurie, optimism, inspiraţie şi măcar o milisecundă de bine în comunitate chiar aduce fericire.

Vrem să aducem cât mai multe proiecte faine în Prahova, proiecte pentru comunitate- tineret, sport, dezvoltare personală, dezvoltarea mediului de afaceri, iar din #start-ul nostru, se pare că ne-am apucat serios de treabă.

Mă încăpățânez să cred că dacă le spui oamenilor cine ești și ce vrei să faci, simplu și la obiect, îi poți convinge să te susțină. Cu atât mai mult cu cât sunt membri ai aceleiaşi comunități din care şi tu faci parte.
Aşa că mesajul e unul simplu și direct: dacă  vrei să fii alături de noi, dacă ți se pare intersant ce vrem să facem, dacă își place ce am făcut deja și mai ales dacă ești prahovean și alegi să susții o Asociație care va aduce un plus comunității tale, poți urma pașii simpli de aici. Durează cam 5 minute :).

Cei 2% din impozitul pe venitul tău se duc oricum către Stat și în mod aleatoriu ( deşi nu prea știu cât de aleatoriu e acest aleatoriu) către un ONG despre care, probabil , tu nu știi nimic sau nu vizează comunitatea ta.

Nu e neapărat rău, însă cred ca e mult mai bine să alegi tu unde să se ducă cei 2 % din impozitul tău pe venit. Și, dacă te-am convins, ni poți da nouă, pentru proiecte pentru comunitatea noastră.

Noi promitem să îți arătăm ce am făcut cu ei.

P.S. dacă alegi să ne direcționezi nouă cei 2 % din imozitul tău pe venit, dar procedura și se pare complicată, venim noi către tine. Tu trebuie doar să completezi formularul, iar noi ne ocupăm de trimiterea lui.

Ne poți găsi și trimite un mesaj despre asta aici:

contact@start-now.ro

https://www.facebook.com/AsociatiaStartNow

 

Îți mulțumim !

#start-now

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

hai afară la zăpada !

Parcă nu prea-ți vine să ieși din casă, e așa placută căldura…dar dacă-ți faci curaj și te îmbraci puțin mai gros ( a se citi nu foarte gros , așa cum mulți au tendința de a o face), alergarea pe/ prin  zăpadă e magică.

Albul din jur, aerul curat, scârțâitul de sub adidași 🙂 🙂

Sfat : nu vă îmbracați prea gros pentru că vă veți mișca tare greu și veți transpira. Sunt absolut necesare mănușile și ceva care să vă protejeze capul și urechile. Eu prefer o bentiță lată de schi, tocmai pentru că îmi acoperă foarte bine urechile.

Sunt utile și niște șosete ceva mai lungi, pentru că altfel vă vor îngheța gleznele și , bineînțeles , nisțte colanți mai groși ( la o temperatură de -7 grade am purtat 2 perechi, pe cei de vară și deasupra pe cei groși).

Niște adidași impermeabili ( și dacă se poate, de trail, anti-alunecare) sunt necesari.

În alergare, te încălzești imediat și nu simți frigul. Esențial e să nu te oprești, pentru că, fiind transpirat, îngheți de- a binelea.

Hai afară la zăpada !! 15895725_1303462363043897_3264874822837747665_o.jpg

Gorun Trail- 3 septembrie 2016

Gorun Trail – 3 septembrie 2016-sat Mercheasa, comuna Homorod,  judetul Brasov.

Prima alergare de 30 km, cel mai frumos traseu pe care am alergat pana acum .

Din multe motive, ma bucur ca primii mei 30 i-am alergat aici.

Zona absolut minunată, ma bucur ca am avut ocazia sa vad bucatica asta de Romanie.

Organizarea a fost perfecta, oameni primitori, incurajari pe tot parcursul cursei, veselie, voie buna, puncte de hidratare si alimentare mai mult decat suficiente, traseu foarte bine marcat, bulz party dupa cursa, o medalie deosebita.

Nimic din incrancenarea specifica unei intreceri, mi s-a parut a fi cea mai relaxanta atmosfera dintre toate cursele  la care am participat.

O alergare cu urcari si coborari, dar fara diferente mari de nivel. Mult verde, pajisti, stane, liniste, aer curat, destul de mult soare, suficiente zone in care puteai alerga mentinandu-ti un ritm constant al respiratiei.

Pentru ca traseul a fost minunat, nu am simtit cum a trecut timpul ( cu toate ca am alergat mai bine de 3 ore).

Dupa km 21, m-au durut articulatiile ( le-am fortat pe coborari plus lipsa de antrenament plus lipsa de adidasi de trail). Dupa 21 ,  bucuria a fost intrecuta in procente de hotarare, recunosc. Sentimentul trecerii liniei de finish , ca la reclamele mastercard, nepretuit.

Am fost cu ai mei, #bucuriaalergarii ( si cu noile noastre tricouri). Gasca a fost mai numeroasă ca niciodata, iar pentru unii dintre ei a fost prima alergare oficiala.Sentimentul de echipa  e unic si sunt foarte , foarte mandra de ei!

A fost ziua domnului sef de trib bucuros, Iulian Serban. A alergat 30 plus 6 , exact cat implinea.

L-am asteptat la finish cu totii sa-i uram „La multi ani”.

A fost o surpriza mica raportat la #bucuria maaaaareeeee pe care i-o datoram, in mare parte. Inca o data, LA MULTI ANI  fericiti, Iulian si tot in alergare sa iti serbezi si ziua de 100 de ani !

#Bucuriaalergarii a avut si un reprezentant pe podium, Bogdan Doicila 🙂  Felicitari Bogdan, la cat mai multe podiumuri !

 

Felicitari organizatorilor, multumim pentru tot!

A fost cea mai bine organizata cursa ( raportat la si la resurse, evident ) dintre toate dintre cele la care am participat.

Prima editie a Gorun Trail a iesit extraordinar si abia le asteptam pe celelalte!

 

 

 

 

 

 

 

Primul semi-maraton. Semimaratonul Bucuriei-Urlați-21 aprilie 2016

Si a fost cu muulta bucurie!!

Cauza pentru care am alergat a fost sprijinirea parintelui Radu Manuel, care prin Fundatia Bucuria Ajutorului asigura programe integrate de asistenta educationala si consiliere pentru cei 30 de copii de la Centrul de zi “Sf. Stelian” din Urlati  proveniti din familii aflate in dificultate. Fondurile stranse sunt destinate asigurarii  produselor alimentare si de igiena, precum si amenajarii unui spatiu dedicat practicarii sportului.

A fost primul meu semi-maraton si mi s-a parut destul de dificil.

Continue reading “Primul semi-maraton. Semimaratonul Bucuriei-Urlați-21 aprilie 2016”

Cum am perceput primul meu cross- 3 aprilie-10K and Familiy Run Uniqa

Am participat duminică la primul maraton. Generic, ” maraton “, de fapt , un cross de 10 km, desfăşurat în Bucureşti, între Piaţa Constituţiei şi Piaţa Alba Iulia.
Alerg de aproximativ 2 luni, în fiecare zi de sâmbătă, la Sala Sporturilor Olimpia, cu gaşca veselă de la ” Bucuria alergării”.
Alerg de plăcere, mă relaxează foarte mult, îmi dă o stare foarte bună, îmi dă energie.Nu îmi setez target -uri, nu vreau să obţin recorduri, pur şi simplu, alerg cât am chef şi cât de tare am chef, în funcţie de stare, pentru că vreau să menţin activitatea la stadiul de distracţie şi relaxare.

Continue reading “Cum am perceput primul meu cross- 3 aprilie-10K and Familiy Run Uniqa”

Pe scurt, despre prietenia dintre mine și..alergat

Pentru că multe dintre postările ulterioare vor fi referitoare la acest subiect și pentru că este un blog de avocat alergător,  să fac un mic rezumat al poveștii de prietenie ( de fapt, crred că e iubire) dintre mine și alergat, și , în general , a relației mele cu sportul.

Am fost un copil slab și energic. Dormeam puțin ( și cu titlu de excepție după-amiaza), eram permanent în mișcare și mâncam muuulte dulciuri.

Continue reading “Pe scurt, despre prietenia dintre mine și..alergat”