7500, iar despre tine

The story, pe scurt: Anul trecut scriam asta, asemăntor unui copil micut, blegut, dar care voia și el în excursie cu cei mari: https://leliagrigore.wordpress.com/2016/07/17/7500.

Pentru cei care nu aleagă și nu au nici cea mai vagă idee despre acest concurs: 7500 e un concurs de alergare montană, dificil, care presupune, la secțiunea hobby, parcurgerea unei distanțe de 45 km în 14 ore împreună cu un coechipier (e un concurs de echipă). Practic, la hobby, se urcă de două ori la Vârful Omu parcurgând două trasee diferite.

Anul acesta voi fi la start, împreună cu Iulian, în #BucuriaAlergăriiTeam, căuia îi mulțumesc, încă o dată, pentru încredere.  Deși de anul trecut și până acum am mai alergat câteva concursuri  (de departe, cel mai dificil fiind Retezat Sky Race), tot nu aș putea spune că aș avea experiență în alergarea montană.

De fapt, numai formularea în sine mă face să râd.

Cert este că în ceea ce privește 7500 a existat și există dorința de a-l alerga/merge/parcurge. Îmi doresc mult să îl terminăm cu bine și să reușim să ne încadrăm în timpii intermediari. Îmi doresc medalia și mi-o doresc întreagă 🙂

Am început pregătirea pentru 7500 Marathon cu o urcare de la Gura Diham la Cabana la Prepeleac, Cabana Mălăiești, Cabana Diham, acum câteava săptămâni.

Duminică am mers/alergat pe alocuri iar pe o una dintre secțiunile de traseu La Pestera -Cabana Omu. Poze, mai jos.

 

Advertisements

Două de “prima dată” 

Nu stiu care ar trebui sa fie titlul acestei postari, care se refera in mare parte la experienta Retezat Sky Race.

Si nici nu prea stiu cu ce anume sa incep, asa ca o sa incep cu esenta: a fost prima cursa la care nu am trecut linia de finish si a fost prima cursa la care mi -a fost, in sensul cel mai profund al cuvantului, frica.

Povestea cursei ar fi cam aceasta: prima parte a cursei a fost fascinanta, au fost multe provocari, au fost multe momente in care m-am oprit si m-am minunat de cat de frumos e muntele ( si inca ma mai minunez rememorand).

Am aflat ca pot merge pe creasta muntelui, am aflat ca pot escalada laterala muntelui vazand golul de langa. M -am descurcat binisor, nu m-am oprit, nu mi -a fost frica de inaltime si m-am descurcat bine cu teama rationala, ce vine din constientizarea pericolului.

Am reusit sa fac timpii intermediari, am coborat binisor, mai m-a durut putin genunchiul, dar, per ansamblu, m-am simtit foarte bine si m-am bucurat de cursa.

Dupa cabana Buta am decis, desi am avut o oarecare indoiala, sa urc pe Custura. Am aflat ca vremea e acceptabila, se poate urca si am pornit usurel in alergare.

Am avut o portiune de urcare prin padure si apoi am iesit in zona de gol alpin (cred a asa se numeste), o zona de urcare catre varf fara vegetatie, cu relief exlusiv pietros.

Vantul batea tare si initial am crezut ca ploua, insa era grindina. O grinda care, in combinatie cu vantul, te lovea aproape dureros. Nu stiu cand s-a intetit, dar imi amintesc ca efectiv nu mai vedeam bine si simteam ca ma destabilizez din cauza vantului.

Mi se parea ca in jur e doar ceata si hau, iar la un moment dat am realizat ca am inceput sa tremur. Sa tremur bine, as putea spune (ulterior, am aflat ca si buzele erau in trend – un movaliu-vinetiu corespunzator).

Am ramas putin in spatele grupului cu care alergasem si am sesizat ca eram singura, intre un imens de pietre ude, cu vant puternic si gheata venind din toate partile.

Mi -a fost teama, de fapt, ce teama, mi-a fost fricaaaaa. Frica, de -a dreptul. M-am ghemuit pentru a ma adaposti langa pietre, dar senzatia era ca nu am unde sa ma ascund.

Stiam ca mai am cativa alergatori in spate, insa era clar ca nu puteam tipa si nici nu vedeam bine, din cauza grindinei. Celor din fata le-am facut la un moment dat cu mana, in incercarea de a le spune sa se opreasca si sa ma astepte, insa nu cred ca m-au vazut sau ca aveau cum sa ma vada.

Ghemuita langa pietre, am vazut 2 alergatori venind spre mine. M-am ridicat si le-am spus ca nu mai plec de langa ei. Si asa s-au pricopsit cu mine pe capul lor, iar prezenta mea nu era chiar cea mai agreabila atunci. Cu toate astea, desi situatia era una de criza, au avut grija si de alta persoana, in afara de cea proprie, fara sa ma cunoasca. Se spune ca pe munte nu lasi pe nimeni in spate, iar acum am vazut ce insemana asta 🙂

Ulterior, a venit Salvamontul, ne-a adunat pe toti cei care ne aflam in drum spre varf si am coborat impreuna spre Cabana Buta, luptandu -ne cu vantul si grindina pana am ajuns in zona cu vegetatie.

Tare mult le multumesc alergatorilor ce m-au recuperat de acolo, Stefan si Adrian pe numele lor,  celor din grupul cu care am coborat, Salvamontului (ne -au dat paturi si ceai la cabana Buta) si Jandarmeriei montane.

A fost prima cursa la care nu am trecut linia de finish, tare ciudat sentiment..dar mi -am promis ca o voi trece anul viitor.

Pana atunci, Retezatul ramane in memorie ca primul munte pe a carui creasta am alergat, dar si ca muntele care mi-a aratat ce aproape suntem cateodata de cer, la propriu si la figurat.

Evident, thanks #bucuriaalergariisuperteam, fara voi nu ar fi fost vreodata alergare la inaltime :). Iulian, multumim pentru aripi. Imi pare rau ca v-am creat emotii; de fapt, e tare placut sentimentul de a stii ca jos te asteapta echipa ta, mai ales atunci cand ai trait senzatia ca nu mai ajungi teafar pana acolo.

Start Now- pentru comunitatea prahoveană

Asociația Start Now (www.start-now.ro) este un vis dezvoltat cu doi prieteni buni, Iulian Șerban și Sorin Prahoveanu- ambii cu mult mai multă experiență în domeniu.

Încerc însă să compensez faptul c[ sunt la inceput de drum în domeniul acesta prin energia și perseverența pe care le aloc acestui vis, în care cred foarte tare.

START NOW reprezintă un proiect amplu, care deja înglobează alte proiecte, inițiate și crescute de Iulian, președintele Asociației- grupul Bucuria alergării (mai multe detalii aici ),  11even Experiences.

Deși Asociația are doar câteva luni de „viață”, avem deja în desfășurare două proiecte importante: Semimaratonul Bucuriei – Urlați și organizarea pentru primul an la Ploiești, ca organizator local- a  celui mai mare festival dedicat mișcării de toate tipurile, în aer liber- Bucurie în mișcare – 19-21 mai – Ploiești, Parcul Tineretului ( mai multe detalii aici).

Am organizat, chiar în perioada în care ne înființam, primul episod al campaniei- „Bucuria alergării- Bucuria cititului” – o campanie de strângere de cărți pentru dotarea bibliotecii Şcolii gimnaziale Poienarii Apostoli ( despre care  am scris aici).Vor veni curând și următoarele episoade- alte școli din Prahova vor primi donațiile noastre pentru ca elevii să se bucure de citit.

Scriind,  sesisez ca patru dintre proiecte au în comun cuvântul „bucurie”.

E o bucurie pentru noi să dezvoltăm proiecte pentru comunitate – nu e ceva ce spun doar de dragul de a o spune sau pentru că sună bine – creşterea unui proiect care va aduce bucurie, optimism, inspiraţie şi măcar o milisecundă de bine în comunitate chiar aduce fericire.

Vrem să aducem cât mai multe proiecte faine în Prahova, proiecte pentru comunitate- tineret, sport, dezvoltare personală, dezvoltarea mediului de afaceri, iar din #start-ul nostru, se pare că ne-am apucat serios de treabă.

Mă încăpățânez să cred că dacă le spui oamenilor cine ești și ce vrei să faci, simplu și la obiect, îi poți convinge să te susțină. Cu atât mai mult cu cât sunt membri ai aceleiaşi comunități din care şi tu faci parte.
Aşa că mesajul e unul simplu și direct: dacă  vrei să fii alături de noi, dacă ți se pare intersant ce vrem să facem, dacă își place ce am făcut deja și mai ales dacă ești prahovean și alegi să susții o Asociație care va aduce un plus comunității tale, poți urma pașii simpli de aici. Durează cam 5 minute :).

Cei 2% din impozitul pe venitul tău se duc oricum către Stat și în mod aleatoriu ( deşi nu prea știu cât de aleatoriu e acest aleatoriu) către un ONG despre care, probabil , tu nu știi nimic sau nu vizează comunitatea ta.

Nu e neapărat rău, însă cred ca e mult mai bine să alegi tu unde să se ducă cei 2 % din impozitul tău pe venit. Și, dacă te-am convins, ni poți da nouă, pentru proiecte pentru comunitatea noastră.

Noi promitem să îți arătăm ce am făcut cu ei.

P.S. dacă alegi să ne direcționezi nouă cei 2 % din imozitul tău pe venit, dar procedura și se pare complicată, venim noi către tine. Tu trebuie doar să completezi formularul, iar noi ne ocupăm de trimiterea lui.

Ne poți găsi și trimite un mesaj despre asta aici:

contact@start-now.ro

https://www.facebook.com/AsociatiaStartNow

 

Îți mulțumim !

#start-now

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

hai afară la zăpada !

Parcă nu prea-ți vine să ieși din casă, e așa placută căldura…dar dacă-ți faci curaj și te îmbraci puțin mai gros ( a se citi nu foarte gros , așa cum mulți au tendința de a o face), alergarea pe/ prin  zăpadă e magică.

Albul din jur, aerul curat, scârțâitul de sub adidași 🙂 🙂

Sfat : nu vă îmbracați prea gros pentru că vă veți mișca tare greu și veți transpira. Sunt absolut necesare mănușile și ceva care să vă protejeze capul și urechile. Eu prefer o bentiță lată de schi, tocmai pentru că îmi acoperă foarte bine urechile.

Sunt utile și niște șosete ceva mai lungi, pentru că altfel vă vor îngheța gleznele și , bineînțeles , nisțte colanți mai groși ( la o temperatură de -7 grade am purtat 2 perechi, pe cei de vară și deasupra pe cei groși).

Niște adidași impermeabili ( și dacă se poate, de trail, anti-alunecare) sunt necesari.

În alergare, te încălzești imediat și nu simți frigul. Esențial e să nu te oprești, pentru că, fiind transpirat, îngheți de- a binelea.

Hai afară la zăpada !! 15895725_1303462363043897_3264874822837747665_o.jpg

Casa cu pereți din cărți

„Sa fi avut vreo 10 ani cand mi-a venit prima oara in minte o idee ‘’ nebuneasca’’: cum ar fi sa construiesti o casa din carti?

Da, ati citit bine. O casa din carti. O casa ai carei pereti sa fie din carti.

De ce oare m-am gandit la asta? Habar nu am; stiu insa ca, in timp, imi aminteam de ideea asta si zambeam singur. Cred ca ar fi aratat cam asa:

oa-2-cardiffmiller-modernartoxford-image2

Mai tarziu, m-am gandit ca metafora din copilaria mea ar putea sa aiba un alt inteles si-ar putea sa fie sens si motivatie pentru alti oameni. Caramizile – carti, sa fe temelie pentru schimbari in viata unor copii, care poate nu au avut la fel de multe sanse ca alti copii.”

Despre proiectul Asociației Start Now” & poze, într-un articol scris de Iulian , pentru site-ul bucuria-alergarii.ro, aici.

Proiectul nu s-a încheiat aici, dimpotrivă, aceasta a fost doar încălzirea de start :), așa că în scurt timp revenim cu noutăți.

 

 

 

 

Un 2016 alergător – în imagini

In februarie 2016, i-am cunoscut pe ei: Iulian si Bucuria alergarii.

Primele alergări împreună:

  • Primul concurs, prima medalie, primul cross :  10K UNIQA Family RUN -București – 3 aprilie 2016 . primele emoții de concurs, prima îmbulzeală de la start, prima senzație de ușoară dezorientare și de negăsire a ritmului propriu. Am realizat că tot ce contează e să te bucuri de alergare. Prima linie de finish – senzația, neprețuită :). P.s. Momentul în care mi- a intrat drogul curselor în vene :))

  • Semimaratonul Bucuriei, Urlați, 21 Mai 2016, primul semimaraton, prima alergare cu diferență de nivel si prima alergare cu tricourile Bucuria alergării :). Grupul a crescut simțitor, am fost niște albăstrei foarte frumoși. Am fost tare mândră că fac parte din grup, cea mai veselă gașcă participantă. Îmi amintesc că în timpul cursei  a fost atât de cald pe dealurile din Urlați,  încât mi s-a părut că niciodată nu mi-a fost atât de sete :). La jumătatea cursei , am avut senzația că nu o să o termin, mi se părea imposibil să mai alerg încă o dată cei 10 km. Dar când i-am auzit pe ai mei încuranjundu-mă cu putere (mă așteptau la linia de finish pentru că la jumătate reluam traseul), nu am putut renunța. La finalul cursei m-au încurajat și aplaudat și m-au condus la linia de finish în alergare. Nu pot descrie în cuvinte sentimentul.

P.s. Mă certasem cu d-nul sef de trib , din cauza imprimarii tricourilor :)) Cu toate că nu prea vorbeam, m-a condus la linia de finish.

  • Ultra-Maratonul 100forChildren, București – Valea Plopului, 04 Iunie 2016 – proba de ștafetă- 20 X 5. De departe, cea mai emoționantă cursă. Prima cursă în care am fost fundraiser  ( fiecare concurent are pagină pentru donații).  Iulian a alergat proba de ultramaraton – 100 km- iar echipa de ștafetă l-a însoțit pe tot parcursul traseului. Cursa a fost atât de minunată și atmosfera a fost atât de specială,  încât am avut senzația că pot alerga  nelimitat.  Să ai lângă tine un om care alearga 100 km- asta da inspirație. Copiii de la Valea Plopului ne-au așteptat cu un foc de tabară și ne-au invitat la masă. Au participat alergatori din întreaga țară. Acum, când scriu postarea și rememorez cursa, am lacrimi în ochi. Asta spune tot.

În special pentru acestă cursă, mulțumesc Iulian , mulțumesc echipă: Cristi, Iuliana, Loredana, Andrei.

  • Maraton DHL – Stafeta Carpaților, 19 Iunie 2016- proba de semimaraton. Primul semimaraton montan .  Frumos taaaaare pe zonele de coborâre – senzația minunată de zbor. Primul masaj :)).

  • AFI Summer Run – Ploiești, 25 Iunie 2016 – 6 km – prima cursă oficială acasă – în Ploiești.
  • OnTopOfTheWorldRun – Sinaia – Cota 2000, 30 Iulie 2016- 11 km. Am scris într-o postare anterioară despre cursa asta, a fost o palmuta bine-meritata. Nu am fost în formă, nu eram pregătită pentru o cursă cu o așa diferență de nivel și corect ar fi fost să renunț în secunda în care am realizat că mi-e foarte greu să alerg. O cursă pe care am făcut-o în proporție de 97 % cu Iulian , căruia i-am „mancat ficații” și căruia vreau să îi mulțumesc mult pentru răbdare. Prima cursă la finalul căreia am realizat că aș fi dovedit mai mult curaj dacă aș fi avut puterea să renunt, decat am dovedit continuând cursa. Prima cursa la care m-am rătăcit și am făcut în plus aprox un km :).

  • Gorun Trail – Cursa lungă 30 km – Mercheașa , Brașov, 03 Septembrie 2016. Prima cursă de 30 km, cel mai frumos traseu din toate de până acum. O oraganizare excelentă. Cele mai mari dureri de gleznă, prima alergare cu lacrimi și strâns din dinți. La finish, uiți tot, ramane doar bucuria.Mai ales când știi că urmează surpiza pregătită șefului de trib, Iulian, a cărui zi de naștere era și care a alegat exact vârsta : 36 de ani. Paaarty după cursă, într-o cabană superbă.  A doua zi , plimbare pe dealurile din Mercheașa și o curtă baie în lacul de smarald.

  • Semimaraton Plopeni, 24 Septembrie 2016- semimaraton. Primul podium, multă bucurie. Să fugi, când îți auzi numele la festivitatea de premiere, de pe masa de masaj desculță și cu adidașii în mână pentru că nu te așteptai să iei vreo medalie , e ceva ..!! Mulțumesc pentru alergare, Monica .

  • Maratonul Montan Rafael, proba de maraton, Codlea, Brașov, 22 Octombrie 2016- primul maraton, primul maraton montan :). O zona superbă. O alergare grea, lungă ( a se adauga câtiva km în plus, rezultați în urma unei mici rătăciri). Momente în timpul cursei în care te gândești de ce naiba faci asta. Momente când ai senzația că nu se mai termină.Multee momente când alergi, simțindu-te atât de viu și liber. Bucuria de a știi că la finish te așteapta prietenii. Ziua de dupa, cand uiti tot greul si te intrebi când e următorul 🙂 .
  • Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc, București, 1 Decembrie 2016 – proba de semimaraton. Am sărbătorit 1 decembrie într-un mod vesel, printre steaguri , zâmbete și oameni voioși, veniți din toată țara. Am alergat cu Iulian toată cursa, nu am forțat, a fost o alergare oarecum relaxantă. Dup cursă – sărmăluțe și vin fiert.

 

Acesta a fost primul meu an de alergare. Am trăit emoții fantastice și multă bucurie. Au fost și momente în care a durut glezna, au fost și momente când am simțit că nu m-am antrenat suficient si normal, au fost momente când mi-am dorit sa fi alergat mai bine. Dar cel mai important e că datorita alergarii am simțit că sunt vie, liberă, puternică, neînfricată. Am simțit că pot face cam orice, am simțit de multe ori în timpul curselor că zbor. La fel de important, v-am cunoscut pe voi, Iulian și Bucuria alergării și m-am simțit ca într-o familie. Am evoluat împreună, am mers împreună la curse, ne-am încurajat, ne-am susținut reciproc, ne-am inspirat reciproc, ne-am distrat. Vă mulțumesc, bucuroșilor, pentru acest an minunat, sunteți fantastici !

Iulian, știu că am mai spus dar o să continui să zic asta probabil ori de câte ori va fi un moment ca acesta , de bilanț : îți mulțumesc pentru că ne-ai adunat pe toți la un loc, ne-ai inspirat să alergăm cu bucurie și să ne autodepășim. Iti mulțumesc mult că ai împărtășit cu noi #bucuriaalergării. Esti un om exceptional si ai un suflet imens ! 

Să avem cu toții un An nou cu multe alergări cu bucurie, să ne păstrăm entuziasmul de anul acesta și să rămânem o gașcă la fel de veselă !!

 

 

 

Start Now!- episod pilot

Ieri ( pentru că la momentul când scriu e trecut de ora 12)  a avut loc prima activitate a Asociației Start Now, la a carei înființare particip, alături de Iulian si Sorin.

Pe scurt: Iulian s-a gandit că ar fi frumos să strângem cărticele și să le ducem la Școala Gimnazială Poienarii Apostoli, în ideea constituirii unei bibiloteci, idee pusă la cale  împreună cu profesoara de română a copiilor, Angela Curelea.

Tot la inițiativa lui Iulian , câteva ediții ale Bucuriei Alergarii au fost dedicate strângerii de cărți, iar campania s-a numit sugestiv „bucuria cititului -bucuria alergarii”. S-au strâns peste 1000 de volume de beletristică, culegeri, cărți de limbi străine etc.

Copii ne-au așteptat mult mai nerăbdători decât m-aș fi gândit, ne-au ajutat la transportarea și aranjarea lor și de îndată ce le-au avut așezate pe băncile uneia dintre clase, au început să-și caute printre ele cărți pentru lectura din vacanță.

M-a bucurat mult că s-au bucurat atât de tare. M-a bucurat că i-am văzut tare nerăbdători să le citească , m-a bucurat sa-i văd alegându-și 3-4 pentru a le lua acasă și dicutând deja despre cum să  le schimbe între ei după lectură. E minunat să vezi copii care se întrec în a-și alege cărți.

Reacția lor mi-a dat convingerea că nu vor rămâne necitite ; pentru că am văzut atâta bucurie, vom mai reveni cu și mai multe cărticele.

Copiii mi-au transmis nerăbdarea pentru lectură și curiozitatea; am plecat de acolo inspirată să citesc mai mult. Asta însemnă că s-a creat o stare tare plăcută.

Prima acțiune a Asociației Start Now a fost un succes , nu datoriă amplorii, ci datorită faptului că a creat reală bucurie unor oameni : celor care au donat cu tot dragul, copiilor, dar și nouă , celor din Asociație.

Mulțumesc celor care au donat , lui Iulian pentru inițiativa , inpirație si efort (Iulian a realizat 90 % din proiect ) ,profesoarei Angela Curelea (căreia vreau să îi spun că  e minunat ce a făcut pentru copii) , mulțumesc Sorin pentru susținere.

Mulțumesc copiilor pentru inspirația și bucuria transmise !

Revin cu mai multe poze. 15683083_10211135804572438_1242514311_n15683028_10211135801972373_1197186426_n

Asociația Start Now , let s START NOW ! La cat mai multe proiecte reusite !

 

P.S. L-am luat cu mine pe tata :), fost elev al școlii . A revăzut-o dupa 36 de ani și a fost tare emoționat ☺☺☺